Ce se întâmplă când sistemul imunitar e hiperactiv

În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul împotriva factorilor dăunători și poate face diferența între celulele străine și celulele proprii.

Însă, în cazul bolilor autoimune, sistemul imunitar eliberează proteine numite autoanticorpi care atacă şi distrug propriile ţesuturi ale corpului.

Unele boli autoimune vizează doar un singur organ, așa cum e cazul diabetului de tip 1. Alte boli, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, afectează întregul organism.

De ce apar bolile autoimune

Medicii nu știu exact ce cauzează dereglarea sistemului imunitar. Cu toate acestea, unele persoane sunt mai predispuse la dezvoltarea bolilor autoimune decât altele.

Potrivit unui studiu din 2014, bolile autoimune apar mai frecvent la femei (6,4%), decât la bărbați (2,7%). Adesea, boala debutează în perioada fertilă a femeii, adică între 15 și 44 de ani.

Anumite boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul, apar în cadrul familiilor. Nu toți membrii familiei vor avea neapărat aceeași boală, dar moștenesc predispoziția la o afecțiune autoimună.

Unele boli autoimune sunt mai frecvente la anumite grupuri etnice. De exemplu, lupusul afectează mai mulți afro-americani și hispanici decât caucazieni.

Cum incidența bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii bănuiesc că ar putea fi implicați și factori de mediu precum infecțiile și expunerea la substanțe chimice sau solvenți.

Alimentația haotică este un alt factor de risc suspectat în dezvoltarea unei boli autoimune. Se crede că un consum de alimente bogate în grăsimi, zahăr și foarte procesate este asociat cu inflamația, care ar putea declanșa un răspuns imunitar.

Un studiu din 2015 s-a concentrat pe o altă teorie numită ipoteza igienei. Datorită vaccinurilor și antisepticelor, copiii de astăzi nu sunt expuși la atât de mulți germeni ca în trecut. Lipsa expunerii ar putea face ca sistemul lor imunitar să reacționeze exagerat la substanțele inofensive.

Cele mai frecvente 12 boli autoimune

Există peste 80 de boli autoimune diferite. Iată 12 dintre cele mai comune.

1. . Scleroză multiplă

Scleroza multiplă (SM) este una dintre cele mai frecvente afecţiuni neurologice ale adultului tânăr. Aceasta afectează învelișul protector care înconjoară celulele nervoase (mielină),ale sistemului nervos central. Deteriorarea tecii de mielină încetinește viteza de transmitere a mesajelor între creier și măduva spinării către și dinspre restul corpului.

Această deteriorare poate duce la simptome precum amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru și probleme la mers.

Boala se manifestă sub forme de pusee, iar un puseu poate fi reprezentat de aproximativ orice simptom neurologic, dar cu durata de peste 24 de ore şi debut fără febră.

Potrivit unui studiu din 2012, aproximativ 50% dintre persoanele cu SM au nevoie de ajutor pentru a merge pe jos în decurs de 15 ani de la debutul bolii.

2. Artrită reumatoidă

În cazul artritei reumatoide, sistemul imunitar atacă articulațiile. Acest atac provoacă înroșire, căldură, durere și rigiditate ale articulațiilor.

Spre deosebire de osteoartrită, care afectează, de obicei, persoanele vârstnice, artrita reumatoidă poate debuta încă de la 30 de ani sau mai devreme.

3. Psoriazis/artrită psoriazică

În cazul psoriazisului, celulele supraactive ale sistemului imunitar, denumite celule-T s se depun sub piele. Activitatea sistemului imunitar stimulează celulele pielii să se reproducă rapid, producând plăci tegumentare îngroşate (hipercheratozice), albicioase.

Până la 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă, de asemenea, umflături, rigiditate și dureri la nivelul articulațiilor. Această formă a bolii se numește artrită psoriazică.

4. Diabet de tip 1

Pancreasul produce un hormone numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În diabetul zaharat de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas.

Nivelurile ridicate ale glicemiei pot duce la deteriorarea vaselor de sânge și a organelor precum inima, rinichii, ochii și nervii.

5. Lupus eritematos sistemic (LES)

Deși, medicii din anii 1800 au descries, pentru prima data, lupusul ca fiind o boală a pielii din cauza erupțiilor pe care o produce, în mod obișnuit, forma sistemică, care este cea mai comună, afectează de fapt multe organe, inclusiv articulațiile, rinichii, creierul și inima.

Durerea articulară, oboseala și erupțiile cutanate sunt printre cele mai frecvente simptome.

6. Bolile inflamatorii intestinale

Bolile inflamatorii intestinale (BII) reprezintă un termen folosit pentru a descrie afecțiunile care provoacă inflamație în mucoasa peretelui intestinal. Fiecare tip de BII afectează o parte diferită a tractului gastrointestinal.

Boala Crohn poate inflama orice parte a tractului gastrointestinal, de la gură până la anus. Colita ulceraivă afectează numai mucoasa intestinului gros (colon) și a rectului.

7. Boala Addison

Boala Addison afectează glandele suprarenale, care produc cortizol și aldosteron, precum și hormoni androgeni. Un nivel prea scăzut de cortizol poate afecta modul în care organismul folosește și stochează carbohidrații și zahărul (glucoza). Deficitul de aldosteron va duce la pierderea de sodiu și excesul de potasiu în sânge. Simptomele includ slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și glicemie scăzută.

8. Boala Graves

Boala Graves atacă glanda tiroidă, determinând-o să producă prea mult hormoni. Hormonii tiroidieni controlează consumul de energie al organismului, cunoscut sub numele de metabolism.

Un nivel prea crescut a acestor hormoni accelerează funcțiile organismului provocând simptome precum nervozitate, bătăi rapide ale inimii, intoleranță la căldură și scădere în greutate.

Un simptom evident al acestei boli este exoftalmia (ochii bulbucați), care apare la aproximativ 30% dintre cei care au boala Graves, conform unui studiu din 1993.

9. Sindromul Sjögren

Această afecțiune atacă glandele care asigură lubrifierea ochilor și a gurii. Simptomele caracteristice ale sindromului Sjögren sunt ochii și gura uscate, dar poate afecta și articulațiile sau pielea.

10. Tiroidita Hashimoto

În tiroidita Hashimoto, producția de hormoni tiroidieni încetinește până se ajunge la deficit. Simptomele includ creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, oboseală, căderea părului și umflarea tiroidei (gușă).

11. Miastenia gravis

Miastenia gravis afectează comunicarea dintre nervi și mușchi. Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară care se agravează în timpul mișcărilor și se ameliorează în timpul repaosului. Adesea sunt implicați mușchii care controlează mișcările ochilor, deschiderea pleoapelor, înghițitul și mișcările faciale.

12. Vasculita autoimună

Vasculita autoimună apare atunci când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația produsă îngustează arterele și venele, diminuând fluxul de sânge. Vasculita poate afecta orice organ  astfel simptomele variază foarte mult și pot apărea aproape oriunde în organism.

Simptomele unei boli autoimune

Simptomele timpurii ale multor boli autoimune sunt foarte asemănătoare, cum ar fi:

• Oboseală,
• Dureri musculare,
• Ușoară stare de febră,
• Probleme de concentrare,
• Amorțeală și furnicături în mâini și picioare,
• Căderea părului,
• Iritații ale pielii.

Fiecare boală autoimună pot avea, de asemenea, propriile simptome unice. De exemplu, diabetul de tip 1 provoacă sete extremă, scădere în greutate și oboseală. În cazul afecțiunilor autoimune precum scleroza multiplă sau psoriazisul, simptomele pot apărea și disparea – pusee. Perioadă în care simptomele dispar se numește remisie.

Cum sunt tratate bolile autoimune?

Tratamentele nu pot vindeca bolile autoimune, dar pot controla răspunsul imunitar hiperactiv și pot reduce inflamația sau cel puțin pot reduce durerea și inflamația.