Bună tuturor!

Eu sunt Adela Badea și povestea mea cu scleroza multiplă a început în iunie 2022 când din curiozitate am făcut un RMN cerebral. Da… din curiozitate!

Colegii chiar râdeau de mine spunând că îmi caut piticii de pe creier, dar spre surprinderea mea și a lor, „piticii” nu doar că existau, dar săpaseră și niște „șanțuri” în mielină. Concluzia interpretării RMN-ului a fost „multiple leziuni demielinizante, posibil scleroză multiplă”.

Nu cred că m-am simțit vreodată atât de lipsită de control și putere, deja mă vedeam într-un scaun rulant și eram convinsă că viața mea se termină aici. Cei care mă cunosc știu că sunt extrem de pozitivă, dar în acel moment nu puteam să văd decât cel mai negru scenariu.

Am avut noroc să am aproape oameni care m-au ajutat să ies din bezna aceea și am început să fac zeci de analize, să caut alte motive pentru care am acele leziuni, am sperat inclusiv sa am cisticercoză, adică niște viermi pe creier, îmi doream să am toxoplasmoză, Lyme ș.a. Toate negative.

A urmat puncția lombară, în urma căreia am avut dureri crunte de cap și trunchi timp de o săptămână. Nu puteam sta decât la orizontală altfel simțeam că îmi plesnește capul la propriu, mă durea inclusiv pielea de la picăturile de apă când făceam duș. Am ajuns în UPU unde am atins limita maximă de durere așteptând pe un scaun să fiu transferată pe secția de ATI. Efectiv am simțit cum mi se încleștează maxilarul de durere. Nu o să uit niciodată cum stăteam întinsă în pat, cu ochii la un neon plin cu muște, doar sunetul de la monitorul pentru funcții vitale se auzea, lacrimile îmi curgeau pe obraji și nu mă puteam gândi decât cum am ajuns dintr-un om sănătos într-un așa hal în decurs de câteva zile. A venit și rezultatul puncției lombare – prezente benzi oligoclonale în LCR. Diagnosticul era clar, aveam scleroză multiplă.

Mi s-a recomandat tratamentul cu Avonex, o injecție pe săptămână. Am citit despre efectele adverse și neavând simptome, mi-am promis mie că nu voi mai ajunge niciodată să mă simt atât de rău ca după puncția lombară, așa că am refuzat orice tratament din programul național. Între timp am căutat alternative mai prietenoase.

Am știut că sunt șanse mari să duc boala asta în remisie când am citit povestea lui Dr. Terry Wahls. Dacă ea a reușit să redevină un om normal și sănătos doar prin schimbarea alimentației, înseamnă că nu e chiar așa de negru scenariul până la urmă.

Tot căutând alternative, am găsit grupul de Facebook al Protocolului Coimbra, apoi site-ul. Mi se părea prea bun să fie adevărat, așa că am mers mai departe și am căutat articole pe site-urile din străinătate despre protocol și despre vitamina D. Ceea ce am găsit m-a convins, așa că am luat legătura cu Liviu și astfel am ajuns la Dr. Costin Militaru.

Trecuseră 6 luni de când descoperisem boala până să încep protocolul. Am început la 1 ianuarie 2023, cu 30 000 ui/zi vitamina D. După o lună am avut primul control și PTH-ul meu nu scăzuse decât foarte puțin. Mi s-a mărit doza la 60 000 ui/zi pentru 2 luni când am avut următorul control. PTH-ul meu era tot mare și eu începusem deja să mă gândesc că poate în cazul meu nu funcționează protocolul, că nu o să văd nicio îmbunătățire la RMN-ul din mai, prin urmare Costin m-a trecut pe doză șoc de 100 000 ui/zi pentru următoarele 3 luni.

A urmat RMN-ul din mai și rezultatul a fost exact ce mi-am dorit când am început acest protocol. O parte din leziuni au dispărut, restul sunt mult mai mici, cele 3 microleziuni active de la ultimul RMN nu mai prezintă activitate și nici nu a mai apărut vreo altă leziune în plus. Nu doar că țin sub control evoluția bolii, dar șterg și urmele lăsate de ea în timp, ceea ce e absolut incredibil.

Am învățat în tot acest timp că e foarte important să crezi în ceea ce faci, emoțiile pe care îți dai voie să le trăiești pot să te vindece sau să te îmbolnăvească, contează foarte mult ce fel de emoții alegi. Recunosc că au fost voci în jurul meu care îmi spuneau să renunț la protocol că o să îmi provoace toxicitate și alte probleme, dar am crezut cu tărie că sunt pe drumul cel bun și am fost ferm convinsă că voi învinge această boală. Se pare că și încăpățânarea specifică zodiei e bună la ceva.

În paralel cu protocolul Coimbra am urmat și terapia Bowen, dar și terapia cu ulei de Cannabis (CBD). Dacă atunci când am fost diagnosticată mă întrebam de ce mi se întâmplă mie asta, acum am primit răspunsul: aveam nevoie de o schimbare în viața mea, de la un stil de viață sănătos (alimentație sănătoasă, sport, odihnă) până la o stare psihică mult mai bună, fără stres, fără energie negativă, fără resentimente.

Povestea mea nu se termină aici, sunt sigură că în decembrie la următorul RMN vedem o remisie totală și un creier fără „pitici”. Va urma..