Cazuri de succes

#progress

Buna, cu ocazia rezultatului RMN cranio-cerebral, cervico-toracal, am decis sa scriu un mesaj, care sa incurajeze persoanele, ce isi doresc sa intre in protocol, sau care sunt la inceput de drum.

In anul 2019, fiind la final de facultate, am trecut printr-un stres destul de mare, intr-o perioada relativ scurta. Consider ca aceasta stare de stres, a declansat furnicaturile pe partea dreapta a fetei. De obicei, incepeam sa le simt, in momentul in care ma relaxam, seara, inainte de somn.

In urma, diagnosticarii cu SM, cu multiple leziuni pe creier, vreo 30 la numar,
dintre care, aproximativ 5 leziuni partial active, si aproximativ 10 leziuni pe coloana cervico-toracala, a urmat perioada destul de grea, pentru ca eram pe un teren necunoscut, si numeroase vizite la doctori neurologi.

Diagnosticarea a fost facuta pe baza RMN-urilor, punctiei lombare, si prin analize de sange (excluderea bolilor de tip Lime etc).
Doctora care s-a ocupat de diagnosticarea mea, a decis sa intru in programul national, tratamentul fiind Avonex. Mi-a explicat ea, cum se comporta, procedura la fiecare injectie, si cum urmeaza sa ma simt.

Sincer, modul in care mi-a povestit de acest tratament, nu m-a convins nicio secunda, insa alta varianta nu aveam la acel moment.

Incepand sa citesc prospectele la fiecare tratament din programul national, mi-am dat seama ca acest tratament este un fel de otrava. Adica de ce mi-as administra un tratament, care nu ma lasa sa functionez 2 zile pe saptamana, care in timp, iti provoaca infectii, depresie, prin suprimarea imunitatii.

Deci am refuzat sa tin acest tratament, desi doctora neurolog, ma tot suna sa imi ofere variante de tratamente.

Multumesc, mamei mele – Lorena Tache Danifeld, prin acest post, ca a citit cot la cot cu mine, a fost alaturi de mine la fiecare pas, si faptul ca ea a mai avut putere sa se citeasca toaate grupurile din lume a Protocolului Coimbra si marturisirile oamenilor ce erau in Protocol. Datorita ei, am intrat in Protocolul Coimbra!

Pe mine m-a incantat mult, faptul ca este un tratament care iti sustine imunitatea, si nu ti-o suprima, bazat pe vitamine. Insa vine cu anumite cerinte, eliminarea produselor bogate in calciu.

Pentru mine a fost ceva natural, am inceput tratamentul, am eliminat aceste produse, nu m-am chinuit deloc.

In curand se fac 2 ani de Protocol, 2 ani, nu foarte usori, corpul meu a trait/ si traieste transformari. De la simptome pe care nu le-am avut niciodata. De exemplu, dupa 2 sapt de protocol, au inceput sa-mi amorteasca calcaiele. Incepusem sa simt acel “scurt-circuit” cand faceam efort, si imi lasam capul in jos. Am experimentat, vertij foarte puternic, furnicatura in mana stanga, furnicatura si in obrazul stang, si multe altele.

Toate aceste simptome, ma faceau sa-mi pierd increderea in tot ce construiam, de la urmares tratamentului, pana la increderea in sine.

Unele s-au declansat pe baza de stres, altele pur si simplu au aparut.
In momentul de fata, singurul simptom, este furnicatura in obrazul drept, cel cu care m-a instiintat corpul, ca e ceva inneregula cu mine. Pot spune ca a ramas ca o sensibilitate la oboseala si frig, insa intensitatea este minima.

Un factor principal care accelereaza simptomele, este stresul. E al naibii de greu sa gestionezi stresul, insa inca invat, sa nu ma mai afecteze orice lucru din jurul meu, si sa fiu mai selectiva. Modurile prin care am ajutat corpul sa treaca mai usor prin stres este sportul(mi-a luat ceva, sa ma conving ca fara sport, nu se poate, pentru ca trebuie sa imi mentin densitatea osoasa, si sa imi antrenez muschii) si meditatia( nu o fac mereu, dar cand simt, o fac).

Multumesc, Dr. Sergio Menendez, ca m-a ajutat de fiecare data, cand am avut zile mai proaste, si ca ma indruma catre remisie totala. Analizele specifice Protocolului, au fost mereu in cote bune, cred ca anul trecut imi iesise calciu urinar vreo 480( cu mult peste intervalul maxim al laboratorului), insa la o saptamana distanta mi-a iesit 290. Ulterior, Dr. Sergio, mi-a spus ca laboratorul nu calculeaza calciu din urinar corelat cu cantitatea totala de urina obtinuta in 24h.

Pentru mine a fost important, si consultarea unui psiholog, care m-a ajutat din toate punctele de vedere, punadu-ma in scenarii ale bolii, nu foarte roz, si m-a facut sa inteleg, ca nu pot schimba diagnosticul, si trebuie sa merg mai departe, sa imi cunosc corpul si sa ma iubesc. Ii multumesc, Patriciei, psihologului meu, ca a fost alaturi de mine, chiar si in afara sedintelor de terapie.
Multumesc mult, Eduard Andrei Pletea si Raluca Dobrescu, pentru suport si sfaturi!

Sfarsitul postarii, vreau sa-l marchez prin ultimul raport medical al RMN-ului efectuat la inceputul acestei luni, unde lucrurile au evoluat frumos, unde nu mai exista activitate, si aparent leziunile cervico-toracale, nu mai sunt, insa este discutabil, deoarece o vizita in luna octombrie 2019, la dr. Ion din Constanta, m-a pus pe ganduri, spunandu-mi ca daca aveam acele leziuni pe coloana, fiind o zona foarte sensibila, ar fi trebuit sa fiu in scaunul cu rotile. Am citit destul de mult despre investigatia de tip RMN, si faptul ca are o acuratete de 70%, deci in aceasta privinta sunt retinuta sa spun ca au disparut leziunile de pe coloana sau ca au fost vreodata acolo.

Cel mai important lucru este sa te simti bine cu tine, sa iti iei zilnic doza de energie din vitamine, si sa gandim cat mai pozitiv. Si este normal sa avem zile mai proaste, zile in care simti chestii in corp, insa trebuie sa fim blanzi cu corpul si sufletul nostru.

Trebuie sa invatam sa ne iubim – “Iubeste-te!”.

Sper ca postarea mea, va va incuraja sa luati decizii care va vor ajuta sa ajungeti in punctul de remisie totala. Am adaugat si un scurt filmulet de la sala.

Multa Sanatate!

P.S. In raportul medical scrie ca au lipsit RMN-urile anterioare, insa eu le-am prezentat asistentei cand am fost sa fac investigatia.