Cazuri de succes

Articole recente

 

Buna tuturor! #progress

A venit si randul meu sa impartasesc experienta mea cu voi.

Sper ca povestea mea sa va dea putin mai multa incredere, optimism si speranta pe drumul vostru.

Numele meu este Dominique Heidenfelder si urmez Protocolul Coimbra de 3 ani.

Mi-a schimbat viata cu totul. Si pot spune ca a fost o binecuvantare, momentul in care am cunoscut-o pe Raluca Dobrescu, care la randul ei m-a indrumat catre Dl. Dr. Sergio Menendez.

Am fost diagnosticata in anul 2013 cu scleroza multipla.  Aveam doar 15 ani si mi-a cutremurat viata, am simtit ca imi cade cerul in cap.
Nu intelegeam ce se intampla, cu ce am gresit.

Am fost dintotdeauna foarte ambitioasa, am vrut sa fiu cea mai buna, sa iau doar note de 10, ma pasiona scrisul si asta m-a facut sa particip la olimpiadele de limbra romana si germana an de an timp de 7-8 ani, reprezentand mereu judetul Timis pe locul 1. Dar asta presupunea timp, timp pe care in fiecare zi il umpleam cu activitati.

Teatru si repetitii timp de 7 ani aproape zi de zi. Plus meditatii, plus sport, etc etc..

Desigur ca la un moment dat corpul resimte tot stresul si protesteaza.


Ei bine asa a inceput si povestea mea in 03.03.2013 cand toata camera in jurul meu se misca, iar eu eram in mijlocul meditatiilor, plecand spre repetitii.

Mi-a fost extraordinar de rau, a urmat dupa alte 2 zile o dimineata in care m-am trezit si am inceput pur si simplu sa vomit fara sa fi mancat nimic.

Am fost ingrijorata, am ajuns la spital si am fost trimisa la RMN, in urma caruia s-a constatat ca aveam peste 30 de leziuni active.

La momentul respectiv nu se stia ce am, am plecat cu ambulanta din Timisoara spre München, orasul meu natal, cu 5 posibiltati de diagnostic.
Noaptea aceea nu mi-o amintesc deloc, insa nu voi uita niciodata momentul in care am ajuns la spital si m-am regasit intr-un salon cu alte 6 fete de varsta mea.

Nu ma mai puteam opri din plans si plansul a continuat alte zile, saptamani – in care eram mutata dintr-un salon in altul, in care mi s-a facut punctia lombara neconclusiva, in care am stat pe patul de spital si m-am rugat sa se termine acest cosmar.

Diagnosticul a fost pus gresit, tratamentul pe care l-am primit m-a facut sa devin foarte slabita, nu aveam nici macar forta sa merg pe propriile-mi picioare.
Insa mi-am revenit in urma terapiei cu cortizon si totul parea sa mearga spre bine.
Pana cand a urmat o alta perioada stresanta, care m-a dus la o depresie destul de severa, fapt care avea sa prezica ceea ce urma.


Dupa 8 luni de liniste nu mai vedeam bine cu ochiul stang. Vedeam pete albe si situatia se inrautatea.
Dupa un control la oftalmolog mi s-a spus ca va fi nevoie de un control neurologic, pentru a putea trage o concluzie.

Am revenit la München, la RMN si rezultatul obtinut arata o inflamatie a nervului optic.

Iar diagnosticul a fost dur si clar dupa o noua punctie lombara, care confirma de data aceasta prezenta benzilor oligoclonale in lichidul cefalorahidian.
Si depresia si frica s-au pronuntat. Nu mai vedeam solutia, nu vedeam luminita de la capatul tunelului.
Imi era frica sa nu mor, sa nu pot merge, sa nu imi pot continua viata asa cum fusese ea inainte.
Dar m-am inselat.
A devenit mult mai buna decat fusese inainte.

Primisem un tratament cu interferon, care pentru mine insa nu a fost potrivit. Medicul nu intelegea cum de nu mi se potriveste, de ce nu ma simt bine, a refuzat sa creada.
Am experimentat un alt mic puseu si o inflamatie la acelasi ochi in timpul tratamentului.
Dupa care drumul meu m-a dus in Israel, unde am facut niste analize genetice, care sa arate care tratament mi s-ar potrivi cel mai bine. Iar rezultatul obtinut a fost TECFIDERA – Methylfumarat.


La momentul respectiv (in mai 2014) era inca in faza de testare si nu fusese aprobat pentru copii, insa am inceput tratamentul.
Si mi-a mers bine. Nu am mai avut simptome si nici pusee de la debutul bolii.
Rezultatele scolare continuasera sa fie foarte bune, viata mea parea sa continue asa cum fusese mereu. Insa am fost in mod evident mult mai obosita decat inainte.
Si leziunile continuau sa existe, chiar daca mici si fara sa provoace simptome.
In septembrie 2016 am facut un RMN si a fost primul care nu prezenta leziuni active, in februarie 2019 insa, lucrurile aratau altfel.
La un RMN dupa 3 ani pentru un simplu control, desi nu aveam simptome, rezultatul prezenta 6 leziuni noi, 4 active.
Ceva nu functiona.

Medicul meu din Germania voia sa imi schimbe tratamentul si sa incep sa iau Ocrevus.
Insa avand in vedere alegerea mea de a studia medicina, mi-ar fi facut imposibila reducerea timpului petrecut printre oameni, recomandat in cazul scaderii imunitatii provocate de catre aceasta terapie.
Si apoi…am intalnit-o pe Raluca. Care mi-a povestit despre Protocolul Coimbra, despre experienta ei si despre cum i-a schimbat viata in bine.
La inceput am fost sceptica, dar zi de zi ii multumesc lui Dumnezeu ca am descoperit aceasta terapie.


In februarie 2019 l-am intalnit de Dr. Sergio Menendez prin Skype si m-am simtit de la bun inceput pe maini bune.
In octombrie 2019 am inceput protocolul.

In ianuarie 2020 am renuntat complet la tratamentul cu Tecfidera si m-am increzut cu totul in protocolul Coimbra fiindca rezultatul de la RMN-ul din februarie 2020 chiar arata ca am ales tratamentul bun.
Si de 3 ani RMN-urile continua sa fie stationare, simptomele complet absente, iar eu cu mai multa energie ca niciodata.

Boala este in remisie, iar asta este ceea cea mi-am dorit aproape jumatate din viata.
Acum 5 ani am hotarat sa studiez medicina ca sa ma ajut de una singura, ca sa inteleg, sa pot sa le dau incredere si celorlalti.


Nimic nu este imposibil, atata timp cat iti doresti, iar corpul tine sa creada ceea ce mintea ii spune.

Aveti incredere in voi, incredere in corpul vostru si credeti mereu cu tarie ca totul va fi bine!

Citeste cele mai recente

Cazuri de succes

Dominique H.

Buna tuturor! #progress A venit si randul meu...

Citeste mai mult
Raluca D.

Povestea mea cu SM incepe in toamna anului...

Citeste mai mult
Liviu T.

Salutare! #progress La îndemnul Ralucăi, m-am adunat cumva...

Citeste mai mult