Cazuri de succes

Salutare tuturor,

Numele meu e Simona O., iar înainte de a scrie povestea mea “la braț” cu scleroza multiplă (SM), vreau să vă mărturisesc că sunt foarte recunoscătoare pentru darul pe care l-am primit și anume SM. Poate pe mulți dintre cei care citesc aceste rânduri o să-i contrarieze afirmația mea, dar dacă o să citiți până la final povestea mea o să înțelegeți că SM mi-a schimbat complet viață în BINE. Și acum să încep să vă povestesc…

În luna octombrie 2015 am devenit mamă pentru prima dată ceea ce e o mare binecuvântare, dar și o sursă de stres (așa am perceput-o atunci) cauzată de responsabilitățile și necunoscutele care derivă din acest statut. În luna februarie 2017 am revenit la locul de muncă pentru că am un job la care o absență pe termen lung are un impact asupra evoluției în carieră. Pe acest fond, în luna decembrie a anului 2017, m-am trezit într-o dimineață amorțită pe toată partea stângă. În primă fază, nu m-am îngrijorat, dar când am constatat că zilele treceau, iar amorțeala era tot acolo am decis să consult un neurolog. Zis și făcut! Doctorul neurolog mi-a recomandat RMN la toată coloana (cervicală, toracală și lombară), iar pe baza rezultatului, doctorul a constatat că am 2 hernii de disc în zona cervicală (în copilărie am făcut gimnastică) și a conchis că amorțeala e cauzată de ele. Într-adevăr, amorțeala a dispărut cu timpul (a durat aproximativ două săptămâni), iar eu mi-am continuat viața în același fel/ritm ca și până atunci. Totul a fost “bine” până la sfârșitul anul 2020.

Luna noiembrie 2020 a reprezentat momentul în care viața mea a început să se schimbe în bine! După câteva luni bune de izolare cauzată de restricțiile impuse de pandemie, în care am suferit mult deoarece nu mai puteam să ies, să merg la lucru, să socializez (asta îmi plăcea cel mai mult să fac) și am stat 95% din timp doar între 4 pereți, m-am trezit într-o dimineață de noiembrie cu tot corpul amorțită de la gât în jos. Știam de existența celor 2 hernii, dar mi se părea improbabil ca ele să cauzeze amorțeală în tot corpul. Prin urmare, am consultat, din nou, doctorul neurolog care de astă dată mi-a dat să fac RMN cranian și RMN la toată coloana cu substanță de contrast. Rezultatele au venit la început de decembrie și indicau multe leziuni demielinizante cerebrale globuloase, dintre care majoritatea active, doar una inactivă (urma să aflu, ulterior, că aceasta cauzase amorțeala din anul 2017). Neurologul a fost surprins de dimensiunea mare a leziunilor, mi-a spus ca mă suspectează de SM, dar mi-a indicat să fac mai multe analize ca să excludem alte cauze. Rezultatele la aceste analize au fost foarte bune, așadar a urmat recomandarea firească, puncție lombară. Experiența puncției lombare, într-un spital de stat și în condițiile restricțiilor impuse de pandemie, nu a fost una dintre cele mai plăcute, dar nu s-a lăsat cu efecte secundare ceea ce m-a bucurat și mă bucură foarte mult. Rezultatul puncției a confirmat diagnosticul, adică SM. În acel moment am simțit că “a căzut cerul peste mine”, n-am vrut să accept (am cerut o a doua opiniei care a confirmat, o dată în plus, diagnosticul), m-am revoltat, l-am întrebat pe Dumnezeu DE CE?, am plâns, etc. După ce m-am liniștit un pic, am început să citesc despre boala cu “o mie de fețe” și să mă documentez despre opțiunile de tratament. După ce am cumulat și analizat toate informațiile strânse, pentru mine a fost foarte clar că nu vreau să urmez tratamentul alopat (cel cu imunosupresoare), deși mi s-a propus să fac acest lucru și nu aveam altă opțiune de tratament.

Norocul mi-a surâs în ianuarie 2021 când, prin intermediul a 2 colegi de la locul de muncă, cărora le sunt veșnic recunoscătoare, am aflat pentru prima dată despre protocolul Coimbra și am fost pus în legătură cu Laurențiu care urma protocolul de câțiva ani și avea rezultate foarte bune. Norocul a continuat să mă acompanieze și atunci când am vorbit pentru prima dată cu Raluca D., care mi-a relatat telefonic povestea ei (pe care o puteți citi pe acest site). Discuția cu Raluca m-a convins că Protocolul Coimbra este calea de urmat. Așadar, am început demersurile pentru a programa o consultație online (era încă pandemie) cu doctorul Sergio Menendez pe care am fixat-o la sfârșitul lunii februarie 2021.

Însă, viața mi-a arătat, că până la consultație mai aveam de trecut un hop. Pe la începutul lunii februarie, într-o seară, când vorbeam la telefon cu o colegă de lucru, am rămas surprinsă să constat că îmi era tot mai greu să articulez cuvintele. Am pus această situație pe seama oboselii, m-am pus să dorm și am așteptat cu încredere dimineața. Dimineață, surprize-surprize, mesajul pe care voiam să-l transmit se forma foarte clar în minte mea, dar mă aflam în imposibilitatea de a-l verbaliza. Șoc și groază!!! După acest eveniment neplăcut, am contactat neurologul din România, i-am prezentat simptomele, ea mi-a spus ca tocmai am avut un nou puseu și mi-a recomandat 5 zile de Prednison perfuzabil. Recunosc că acea săptămână din viața mea a fost cea mai lung și cea mai grea. În acele 7 zile lungi, m-am întrebat serios dacă o să mai fiu un om normal, am rulat diverse scenarii legate de pensionarea pe caz de boală (nu mai puteam să vorbesc) și am plâns. După ce am descărcat acele emoții negative am luat o hotărâre care avea să-mi schimbe viața: Nu abandonez, fac tot ce ține de mine ca să duc o viață normală!

Am avut prima consultație cu doctorul Menendez la sfârșitul lunii februarie. Doctorul este un om minunat, cu multă răbdare, meticulos și optimist. Mi-a explicat cum funcționează protocolul, s-a uitat peste rezultatele de la RMN, mi-a explicat cum se corelează simptomele mele cu leziunile pe care le aveam pe creier. Tot el, mi-a spus că din punctul lui de vedere SM a debutat în 2017 deoarece aveam o leziune pe creier mai veche care se potrivea ca și localizare pe creier cu simptomele pe care le-am avut atunci. De asemenea, doctorul Menendez mi-a explicat care sunt regulile pe care trebuie să le respect (restricțiile alimentare, sport, meditație și gândire pozitivă) pentru ca Protocolul Coimbra să fie eficace. La prima consultație mi-a prescris 70.000 U.I./zi de vitamina D împreună cu formula galenică, magneziu și omega 3 și mi-a spus că următorul RMN să-l fac după un an.

Curioasă din fire, după 6 luni de la inițierea protocolului m-am programat la RMN, iar rezultatele m-au surprins atât pe mine, cât mai ales pe doctorul neurolog din România care mi-a spus că pentru ea, ceea ce vede pe RMN este o minune. Atașez și RMN-ul comparativ Diagnosticare (decembrie 2020) vs. aproximativ 6 luni de Protocol Coimbra (iulie 2021) de unde se observă că anumite leziuni s-au micșorat, iar unele au dispărut cu totul. Menționez că ceea ce se vede în plus pe RMN-ul din iulie 2021 este leziunea care a cauzat puseul de la începutul lunii februarie 2021. Aceste rezultate mi-au dat curaj că sunt pe drumul cel bun, iar astăzi, când scriu aceste rânduri la 3 ani de la inițierea protocolului sunt foarte recunoscătoare că am aflat despre Protocolul Coimbra la scurt timp după diagnosticare și mă felicit că am ales să-l urmez.

După acest rezultat neașteptat pentru mine și pentru apropiații mei, la recomandarea doctorul Menendez am făcut RMN anual, iar rezultatele au fost de fiecare dată următoarele: nicio leziune nouă sau activă, leziuni reduse ca dimensiune, iar anul acesta am avut bucuria să aflu că mi s-au vindecat două hernii de disc din zona lombară.

Povestea mea “la braț” cu scleroza multiplă continuă și am ales să fac o listă cu lucrurile și schimbările pe care le-am făcut în viața mea datorită SM. Nu susțin că aceasta e rețeta succesului și funcționează garantat pentru toată lumea diagnosticată cu SM, dar pe mine m-a ajutat să fiu bine, chiar foarte bine! În speranța că poate o să vă inspire pe unii dintre voi, mai jos puteți citi lista cu ce am făcut de când am fost diagnosticată și fac în continuare.

1. Nu am ratat niciun un set de analize indicate de doctor și nicio consultație. În primii doi ani de protocol doza de vitamina D a fost ajustat constant pe baza analizelor. Am început cu 70.000 U.I/zi. și am ajuns, în timp, pe baza analizelor la un maxim de 120.000 U.I./zi. În prezent, pentru că analizele sunt bune am redus doza la 70.000 U.I./zi (reducerea dozei a fost făcută treptat și la indicațiile doctorului Menendez). Atât analizele, cât și consultațiile sunt mai frecvente în primii 2 ani de protocol, după aceea, în funcție de evoluție, se fac o data pe an (atât analizele, cât și consultația).
2. Respect Protocolul Coimbra pe care mi l-a prescris doctorul Menendez și restricțiile alimentare pe care mi le-a indicat.
3. Am reluat vizitele săptămânale la psiholog (în 2023 am renunțat) care mi-a recomandat ca pe lângă ședințele de consiliere să citesc prima cartea a lui Serghei Nicolaevici Lazarev (link: https://lazarevsn.ro/produs/carte-diagnosticarea-karmei-vol-1/). De la primele rânduri pe care le-am citit, n-am mai putut să las cartea din mână. Ceea ce scrie, seminariile și practicile online pe care le oferă acest autor m-au ajutat să-mi schimb caracterul și percepția asupra vieții. Dacă rezonați cu ceea ce scrie, atunci vi-l recomand cu toată încrederea!
4. Am început să mă documentez despre cauzele emoționale ale bolilor. Un început este: Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor scrisă de Jacques Martel. Cred cu tărie că orice boală are o cauză emoțională și dacă o rezolvi, boala nu-și mai are rostul.
5. Am reluat vizitele mele săptămânale la Biserică. Pe mine, credința mă ajută foarte mult!
6. Am început să merg la sport, eu prefer fitness, dar orice sport ajută pentru a-ți îmbunătății starea de spirit și condiția fizică.
7. Am început să practic zilnic meditația/rugăciune (fiecare cu ce rezonează).
8. Din 2023 am început să merg la un bioenergoterapeut care m-a ajutat să-mi vindec o parte din traumele pe care le aveam (cu toții le avem, dar nu suntem conștienți de ele) și ca rezultat s-au vindecat și două hernii de disc din zona lombară.
9. Beau suficientă apă (sună banal, dar noi eliminăm zilnic 2,5 l de apă pe care musai să-i punem la loc), care mă ajut să-mi țin corpul și mai ales creierul hidratat (care e 83% apă).
10. Am înlocuit sarea pe care o foloseam la gătit cu sarea celtică (găsiți informații pe internet despre beneficiile sării celtice).
11. Mă culc devreme, în general la ora 21:00/22:00 cel târziu dorm (cu mici excepții firești), iar la ora 4:00/5:00 dimineața mă trezesc foarte odihnită și petrec timp de calitate cu mine până la 7:00/8:00.
12. M-am înconjurat de oameni care mă iubesc și am început să observ și să mă bucur de lucrurile simple din viața de zi cu zi.
13. Optimism, optimism și optimism!

Pe această cale vreau să-I mulțumesc, în primul rând, lui Dumnezeu pentru acest DAR numit SM! Le mulțumesc părinților și surorii mele pentru iubirea și susținerea lor necondiționată. În mod special, vreau să-i mulțumesc mamei mele care de la diagnosticare a fost zilnic alături de mine, chiar dacă este la distanță (locuiește la aproximativ 200 km depărtare de mine), m-a încurajat telefonic să am încredere în Dumnezeu și în voia Lui. De asemenea, vreau să-i mulțumesc soțului meu și băiețelului meu care mi-au dat motivația să lupt ca să fiu bine, prietenilor mei de suflet Grațiana, Roxana și Marius care, la orice oră din zi și din noapte, au fost acolo pentru mine. Raluca, mă înclin în fața ta pentru toate eforturile pe care le-ai făcut și le faci pentru a face cunoscut Protocolul Coimbra! Nu în cele din urmă, vreau să-i mulțumesc doctorului Menendez, pentru munca și dedicarea lui, neurologului din România pentru deschiderea ei și tuturor celor care mi-au fost și-mi sunt alături în fiecare zi. God bless you all!

PS: SCHIMBAREA ORICĂREI SITUAȚII SE OBȚINE PRIN PROPRIA SCHIMBARE! (citat dintr-o carte marca S.N. Lazarev)